|
 Cred că soarele strălucitor din aceste zile de noiembrie are influenţe ciudate asupra unor politicieni, care au nişte amnezii suspecte şi se trezesc vorbind atunci când ar fi mai indicat să tacă.
Într-o discuţie despre vulnerabilităţi, slăbiciuni şi trădări, ar fi multe de spus despre fiecare partid în parte, mai nou sau mai vechi pe scena politică românească. Nu voi prezenta aici o lecţie de istorie, mai ales că mă refer la declaraţiile unui profesor de istorie şi nu are nici un rost să dezgropăm trecutul. Viitorul este mai important.
Pentru cei interesaţi de corectitudinea şi moralitatea în politica românească din perioada interbelică, am un sfat: răsfoiţi presa vremii. „Cenzura, starea de asediu, samavolnicia, ilegalitatea, sălbăticia şi asasinatele… Până acum a fost teroarea; de aici începe frauda” – aşa prezentau ziarele la unison modul de desfăşurare a campaniilor electorale din perioada interbelică. Când voturile celor vii nu le păreau îndestulătoare, se apela la rezervele electorale din cimitire. La alegerile din 1927 au fost mobilizate alei întregi din Bellu.
Nu spun eu aceste lucruri, sunt scrise în ziarele vremii. Veţi găsi lucruri interesante despre „mardeiaşii electorali”, despre trădări, vânzări sau slăbiciuni „omeneşti”. Cu speranţa că v-am stârnit curiozitatea de a citi ziarele din perioada interbelică, vă propun să ne întoarcem în zilele noastre, unde au loc dezbateri cel puţin la fel de interesante, despre consecvenţă şi corectitudine în politică.
În acest moment, când România are nevoie de o schimbare majoră a direcţiei, se înţelege că opoziţia ar trebui să fie capabilă să construiască o alternativă serioasă la actuala guvernare care a dus ţara în dezastru. Este motivul principal pentru care trebuie să lămurim câteva lucruri, printre care răspunsul la întrebarea: cine l-a ajutat pe Traian Băsescu să câştige alegerile? Pentru a afla răspunsul, avem nevoie de câteva întrebări ajutătoare. Cine plângea alături de Traian Băsescu, în direct la televizor, prin anul de graţie 2004? Cine l-a susţinut şi l-a votat pe Traian Băsescu în turul doi la alegerile prezidenţiale din 2004? Cine se ţinea de mână cu Traian Băsescu şi ţopăia strigând „Fraudă!”? Cine visa o „revoluţie portocalie” pe reţeta Kievului? Cine a fost la guvernare în celebra Alianţă DA? Cine a fost susţinut de fruntaşi liberali care au trădat PNL şi au trecut, pe rând, cu arme şi bagaje în partidul prezidenţial? Cine a şters pe jos cu liberalii, zi de zi, din 2006 până în 2008? Cum a rezistat aproape doi ani de zile Guvernul minoritar Tăriceanu? Cine era principala ţintă a atacurilor liberalilor în primul tur al alegerilor prezidenţiale din 2009?
Cunoaşteţi răspunsurile la aceste întrebări şi ele pot constitui reperele unei dezbateri mai ample despre vulnerabilităţi şi trădări în politică, despre compromisuri şi duplicitate.
P.S.: Există o vorbă în popor: „Să-ţi fie ruşine dacă mă minţi o dată, să-mi fie ruşine dacă mă minţi şi a doua oară!”. Asta despre parteneriate şi învăţăminte!
|
