Informatia de Vest

Că în România aproape toată lumea aşteaptă miracole, nu mai este niciun dubiu. Lucrul se întâmpla şi înainte de 1990 – când credinţa în supranatural era tratată de mulţi ca un fel de manifestare a gândirii independente supravieţuitoare în mocirla ideologică marxist-ceauşistă şi, mai abitir, după aceea. Milioane l-au votat pe Iliescu şi alte sute de mii de oameni au stat la cozi la Caritas şi FNI înghesuindu-se cam la fel ca la moaştele Preacuvioasei Paraschieva sau la distribuţiile de apă sfinţită, în speranţa că printr-un hocus-pocus de un fel sau altul îşi vor găsi mântuirea şi vor trăi paradisul pe pământ.

Atunci, de ce să ne mirăm când spectacolul politic nu mai este unul al dezbaterii de programe, nici măcar al atacurilor la persoană ci al luptelor de vrăjitori? Publicul cere şi absoarbe aşa ceva mult mai bine decât nivelurile deficitului bugetar sau îngheţarea pensiilor. În loc să fie luat pe sus de nişte asistenţi în alb, Mircea Geoană a devenit promotorul unei teme publice la care s-au înhămat voioşi aproape toţi semi-docţii publici. Tot felul de personaje bizare – exemplare ale unei faune aflate dincolo de limita dintre normalul şi patologicul psihiatric – se perindă pe ecrane explicând funcţionarea flăcării violet şi a atacului psihotronic. Pe lângă aceştia, amploaiaţii cu cădelniţe şi prapuri mi se par chiar exponenţi ai pozitivismului iluminist.
S-a ajuns la situaţia ridicolă în care cei care expun puncte de vedere sceptice apar ca fiind cei mai nesuferiţi. Din motive electoraliste jalnice, majoritatea politicienilor se feresc de etichete precum cele de raţionalişti, pragmatici sau de invocarea ştiinţei. Ironic, primul hidrotehnist al ţării revine în postura de cel mai demn reprezentant al intelectualităţii care se îndoieşte deci cugetă.
Chiar dacă am intrat în NATO şi călătorim trufaşi cu buletinul prin Europa, nu putem scăpa prea uşor de ceea ce suntem: cea mai religioasă naţiune din Europa. Puseurile de misticism de masă nu fac decât să confirme că românii au, între conştiinţă şi realitate, un ecran sub forma unor poveşti de adormit copiii. Expansiunea industriei religioase, exemplificată de cererea enormă de servicii şi produse divine, nu este un indiciu de creştinism, ci un produs secundar al obscurantismului în care convieţuiesc armonios superstiţii, erezii dar şi credinţe sau practici creştine  onorabile. Tanacu şi flacăra violetă aşteaptă de multă vreme reacţii hotărâte ale birocraţiei ecleziastice, plătite din banii contribuabilului. Altfel suntem, aparent, cea mai creştină populaţie din lumea modernă în timp ce, în realitate, suntem ignoranţi şi naivi.
Miracole nu s-au produs în ultimii 20 de ani, în schimb fenomene şi evenimente inexplicabile sau neexplicate sunt destule. De la sisteme de irigaţii sau conturi de sute de milioane de dolari dispărute peste noapte, la companii de stat date pe nimic şi averi sau cariere dezvoltate peste noapte, multe lucruri aşteaptă în România cuvenitele clarificări. Ignorarea păcatelor de orice fel şi aşteptarea pasivă a unor scurtcircuitări ale contactelor care ţin lumea laolaltă nu va rezolva ci va permanentiza starea de neajutorare vegetativă care hrăneşte superstiţia şi credinţele paranormale, punând oamenii pe tava escrocilor şi impostorilor de toate categoriile. Pentru a ieşi din marasmul moral în care ne aflăm, compatrioţii mei, inclusiv domnul Geoană şi prietenii săi, au nevoie de o cură zdravănă de realitate şi responsabilitate. Dar pentru ca aceasta să aibă succes nu strică nici nişte duşuri scoţiene sau şocuri electrice.