|
|
how to stop Erectile dysfunction | Female Viagra | live data
|
de I.V.
|
 Cu ocazia apariţiei pe piaţă a numărului 200, săptămâna viitoare, săptămânalul de investigaţii „Informaţia de Vest” va oferi tuturor abonaţilor săi, gratuit, o carte de excepţie. Volumul cuprinde colecţia integrală a celor 80 de „comentarii politice şi nu numai” publicate de Alexandru Sfârlea în rubrica „Stele verzi”, al cărei „proprietar” este de doi ani! Ceilalţi cititori ai „Informaţiei de Vest” vor putea achiziţiona cartea de la sediul redacţiei – str. Moscovei 12, apt. 4. Abonează-te acum! Surprizele vor continua tot anul 2009...
„Sunt obosit de traiul meu statornic”
Aşa afirma, în 1916, unul dintre marii poeţi ai secolului trecut, iată, vorbim deja la timpul trecut – şi sună ciudat – despre secolul care l-a consacrat pe Serghei Esenin, căci el este poetul invocat de Alexandru Sfârlea în însemnările sale. Invocat alături de alte nume, nici prea multe, dar nici puţine, de personalităţi ale căror texte şi idei le mai piaptănă spre a le aşeza în locul potrivit de pe firul argumentării. Oboseala lui Esenin din 1916 o anticipa pe cea post-revoluţionară, căreia i-a sucombat şi Maiakovski, dovadă că poeţii, deşi nu se sfiesc să înfrunte plumbii cu aplombul lui Gavroche, dacă scapă cu faţa curată, continuă să ardă ca o lumânare, atunci când îndrăznesc să creadă în poezie până la capăt. În caz contrar, după cum puncta şi Alexandru Sfârlea, ajung latifundiari şi producători de vinuri. Şi proprietari de conace.
„Din casa mea curând o să dispar”, continuă versurile scriitorului rus, dar întrebarea pe care o pun cititorilor acestor cronici paranormale ale vieţii noastre de fiecare zi, publicate o dată la şapte zile – altminteri ar fi fost insuportabil – de către poetul orădean, întrebarea mea este: Care casă? Adică de unde, din ce loc am mai avea bucuria sau şansa să dispărem, mai ales acum, după douăzeci de ani de la ieşirea „în” subterană? Căci nu de conace avurăm parte, ci de încă două-trei etaje din subteranele realităţii, democratice de astă dată, subteranele luminate de zorii unei lumi noi, pe care Sandu le cartografiază şi le haşurează până la limita disperării.
Dacă ar fi trăit în Atena secolului lui Demostene, autorul acestui volum de pamflete ar fi fost probabil încoronat cu lauri de cetăţenii urbei pentru lipsa de înfricoşare şi de îndurare din „filipicele” sale „băsescoide”. Pentru şarjele pe verticala politichiei, mono sau policolore, care, deşi aparent focalizate pe persoane, bat mult mai adânc, la rădăcinile înseşi ale nefiinţării noastre. Ar fi împărţit cu oratorul atenian gloria sau invidia pentru diatribele şi tiradele, pentru imprecaţiile şi exclamaţiile, pentru înveninarea „ejectată” împotriva acelora care continuă să conspire în a ne menţine pe linia de plutire – şi de „strepezire” – a unei vieţi amorfe într-o „ţară tristă, plină de umor”. Oradea e însă doar o cetate în Coasta de Vest a unei Românii care s-ar vrea mari, dar care îşi pune oameni mici în „capu’ trebii”. Rivalitatea cu alte burguri de pe acelaşi meridian, a se vedea dintre proiectele pierdute cel puţin Mercedes, nu se ridică la înălţimea homerică a disputelor aprinse de Demostene. Aşa că „Ŕ quoi bon avoir quitté…?”
Uneori îmi pare rău că nu mai citesc presa. Vreau să spun, nu cu regularitate. Pentru că, dacă i-aş fi luat pulsul măcar săptămânal, nu ocazional, aş fi intrat mai demult şi mai deplin în rezonanţă cu suferinţa celui care a proiectat acest soi de jurnal, cu trăirea sa pătimaşă, dar sinceră, turnată în formele vibrant aleatorii ale unui limbaj pe care îl stăpâneşte ca un maestru ce se află. Ritmicitatea jurnalului cronică, virulenţa pamfletului, relevanţa detaliilor sugestive din cele câteva – prea puţine – note de călătorie, coerenţa stilistică, înverşunarea simţirii în panoramarea stărilor de (diz)graţie din domeniile vieţii publice – toate contribuie la unicitatea acestei cărţi alcătuite din repere ce ar putea fi creditate drept efemeride.
„Întors acasă vremea mi-o voi pierde/ Cu vechi nimicuri, ca oricare om”, se imagina acelaşi Serghei Esenin la capătul deambulărilor sale, sătul fiind de zădărnicia acestora. Soluţia părea simplă, exprimată ca atare şi materializată de poetul, deja sovietic, câţiva ani mai târziu: sinuciderea. Alexandru Sfârlea o recomandă însă cu căldură nu oamenilor obişnuiţi, ci politicienilor, ca fiind benefică pentru naţiune, descriind-o ca pe o ştire de senzaţie la actualităţi: „Se împing unii pe alţii de la spate – aflaţi la etajele ultime ale Casei Poporului – plonjând în gol cu frenezia decibelică a unor maimuţe urlătoare, într-un înduioşător gest (unic şi ireparabil) de solidarizare interpartidistă”.
Teamă îmi este că această deşănţare ne înstăpâneşte şi pe noi, ceilalţi, care i-am uns, nu cu mir, ci cu cerneala de pe ştampila aplicată buletinelor de vot, iar peisajul rezultat va continua să pulseze pe aceeaşi melodie, eseniană, din ale cărei versuri am înlocuit pentru dumneavoastră doar numele patriei: „Pierzându-şi veşnic vâslele prin lacuri/ O să plutească luna luminând.../ Iar ţara mea va trece peste veacuri,/ Jucând voios sau lângă gard plângând”.
Dan H. Popescu
Vorbe cu... trăsnet şui
În goana lor nebună după mai mulţi bani sau mai multă putere, conducătorii României – şi ai judeţului Bihor, deopotrivă – joacă teatru mai tot timpul. Că, vorba aceea, scena ţării e mare, iar roluri sunt suficiente pentru toţi: inocenţa pentru mondene, falsa principialitate pentru cei lipsiţi de principii, modestia pentru cei bogaţi, lăudăroşenia pentru cei găunoşi, bluful pentru demagogi, discreţia pentru colportorii de bârfe şi... râsul ostentativ pentru cei bătuţi de soartă. Cât despre hoţii aparent cinstiţi, probabil ei formează categoria cea mai răspândită de pe „săracul” plai mioritic...
Alexandru Sfârlea îi vede însă exact aşa cum sunt de fapt. „Ierarhi securicioşi”, „prostituţiomani”, „mume ciumoase”, „nesăbuiţi lăcomoşi”, „psihipiţigloţi”, „minţi constipate”, „ipochimeni”, „(mega)belicoşi”, „hămesiţi bulimici”, adevăraţi maeştri în „lichelisme, maimuţăreli şi habarnisme” şi mereu implicaţi în „fuşereli stupide”, „muşcături de beregate”, „false ofensive”, „plictisuri hoţeşti”, „inerţii tenebroase”, „binefaceri... sadice”. Şi îi demască săptămânal, cu... tenacitate, în rubrica „Stele verzi” din săptămânalul bihorean „Informaţia de Vest”, al cărei „proprietar” este de aproximativ doi ani.
„Nu există incest mai grav decât siluirea Adevărului: de către cei care, cândva, i-au fost fii credincioşi” şi „Dacă îi spui semidoctului că e merituos, se simte umilit şi subapreciat, dacă nu chiar mai rău” sunt doar două dintre... concluziile la care publicistul a ajuns în această perioadă, „sfârlisme” care spun aproape totul despre percepţia sa asupra modului în care este guvernată ţara. Mai mult, el este convins şi de faptul că „Nimeni nu e atât de deştept încât să nu fi dat niciodată într-una dintre gropile oraşului”...
Comentariile acide la adresa diferitelor... evenimente naţionale şi locale sau „caracterizarea” protagoniştilor acestora nu sunt însă singurele subiecte ale „stelelor verzi”. Şi asta, pentru că Alexandru Sfârlea este... membru al Uniunii Scriitorilor din România. „La Oradea trăieşte un poet remarcabil, Alexandru Sfârlea. Dacă textele sale ar fi luate în consideraţie, s-ar produce modificări în ierarhia de valori a creaţiei lirice contemporane”, scria criticul Alex Ştefănescu, la apariţia volumului de poezie „Către Sing”...
Prin urmare, Alexandru Sfârlea scrie... literar şi despre cel care i-a insuflat dragostea pentru cărţi – „sufletistul dascăl Florian Ţigan” –, despre care dintre acestea l-au impresionat – „senzaţionalul scriitor George Mirea –, dar şi despre „luceafărul poeziei româneşti – „Eminescu – 158”. Ca să nu mai vorbim de... notele de călătorie, respectiv descrierea regiunilor Trentino şi Bolzano din Italia, „discuţiile” cu... Gambetta şi Policarp şi multe altele...
„(Fie-vă milă de bătăile inimii dumneavoastră – iertaţi-le că nu se opresc nici în minutul de reculegere –, nu le mai acuzaţi că vă tulbură liniştea sufletească. Tot veţi auzi un râs de copil sau un scrâşnet de frâne; nicio reformă socială nu va pune căluş, de pildă, sirenei de la maşina salvării, încărcată cu albul asurzitor al zăpezilor veşnice. Însă până ce cuvintele mai aburesc vreun ciob de oglindă, până când se mai opintesc să soarbă tremurul buzelor mele, nu voi înceta să vorbesc în gol: fie-vă milă de bătăile inimii dumneavoastră...)”
Alexandru Sfârlea s-a integrat perfect în echipa săptămânalului de investigaţii „Informaţia de Vest”: pe unii îi face să plângă, pe alţii să-l înjure, dar pe toţi să îl respecte! Şi ăsta e doar începutul, pentru că „oricât ai încerca să nu dramatizezi lucrurile, cruda realitate îţi confiscă nu doar bruma de raţionament, ci şi, vai, până şi nevolnica şi senilizata Speranţă, care, nu-i aşa, ca o... supremă consolare, moare ultima”...
Nicolae Pop
Micropamfletele lui Alexandru Sfârlea
Autorul acestei cărţi de micropamflete, le-aş zice, poetul Alexandru Sfârlea, se dovedeşte remarcabil şi în această latură literară. El susţine la ziarul „Informaţia de Vest” o rubrică permanentă, „Stele verzi”, unde îşi lansează părerile ce fac obiectul tomului prezent.
Unele subiecte abordate şi tratate pot părea tari, dar pamfletul din astfel de tării trăieşte. Realizarea lor artistică (autorul zice că vrea să fie sincer în tot ce spune) este elaborată, fireşte, cu mult talent şi aşijderea disponibilitate.
Lectorul avizat ştie faptul că Tudor Arghezi a îndurat şi puşcărie pentru încumetările sale geniale, de acolo recuperându-l, în câteva rânduri, însuşi marele Iorga, fiind ministru.
Cititorul, mai presus de toate, va avea în mâini o carte acaparantă.
Ion Davideanu
|
|
Vizitatori online
Avem 61 vizitatori online
Avocatul cititorului
 Aveţi o întrebare de natură juridică, la care doriţi un răspuns şi eventual un ajutor în soluţionarea problemei?
„Informaţia de Vest”
vă pune la dispoziţie o modalitate de a vă expune problema atenţiei unui specialist.
Avocatul Răzvan Doseanu vă invită să îi scrieţi. Trimiteţi-i întrebările dumneavoastră pe adresa redacţiei (str. Moscovei nr. 12, ap. 4, Oradea) sau la adresele de e-mail informatiadevest@rdsor.ro şi avocat@informatiadevest.ro şi veţi primi răspunsul PERSONAL în paginile ziarului!
VERDE DE... ORADEA de Alexandru Sfârlea
|
